Ce înseamnă supponente în Italiană?
Care este sensul cuvântului supponente în Italiană? Articolul explică semnificația completă, pronunția împreună cu exemple bilingve și instrucțiuni despre cum să utilizați supponente în Italiană.
Cuvântul supponente din Italiană înseamnă zgomotos, dogmatic, doctrinar, superior, a emite ipoteze, a presupune, a crede, să zicem că, a presupune, a crede, a presupune, a presupune, a presupune, a-și imagina, a bănui, a crede, a suspecta, a deduce, a crede, a vedea că, a bănui, a bănui, a presupune, a plănui să. Pentru a afla mai multe, consultați detaliile de mai jos.
Semnificația cuvântului supponente
zgomotos
(adjectiv: Arată însușirea unui obiect sau a unei ființe, acordându-se în gen și număr cu acestea: floare mirositoare, copii deștepți.) È molto supponente, ma purtroppo le sue idee sono tutte stupide. |
dogmatic, doctrinaraggettivo (adjectiv: Arată însușirea unui obiect sau a unei ființe, acordându-se în gen și număr cu acestea: floare mirositoare, copii deștepți.) Ha scritto un articolo molto categorico sulla questione. |
superior
(adjectiv: Arată însușirea unui obiect sau a unei ființe, acordându-se în gen și număr cu acestea: floare mirositoare, copii deștepți.) John si rivolge ai non udenti in modo paternalistico: a voce alta e con parole corte. |
a emite ipotezeverbo intransitivo (expresie: Grup de mai multe cuvinte care nu sunt suficient sudate cât să formeze o locuțiune, exprimând în mod concis o idee: a se lua cu mâinile de păr, Nu mai spune!.) Non ho una soluzione definita, ma posso supporre qualcosa. |
a presupuneverbo transitivo o transitivo pronominale (verb tranzitiv: Verb a cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect, construindu-se cu ajutorul complementului direct: a deschide geamul (geamul fiind complementul direct). Pentru a verifica dacă un verb este sau nu tranzitiv, i se pune întrebarea pe cine?, ce?. Ce deschid? Ce citesc? Pe cine întreb?) Harry ha telefonato per dire che stava arrivando, quindi presumo che sarà qui a momenti. |
a crede
(verb tranzitiv: Verb a cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect, construindu-se cu ajutorul complementului direct: a deschide geamul (geamul fiind complementul direct). Pentru a verifica dacă un verb este sau nu tranzitiv, i se pune întrebarea pe cine?, ce?. Ce deschid? Ce citesc? Pe cine întreb?) Suppongo che lei sia il nuovo sceriffo. Visto che è ora di pranzo, immagino che Glenn sia al pub. Cred că tu ești noul șerif. Este ora prânzului; cred că Glenn este în pub. |
să zicem căverbo transitivo o transitivo pronominale (expresie: Grup de mai multe cuvinte care nu sunt suficient sudate cât să formeze o locuțiune, exprimând în mod concis o idee: a se lua cu mâinile de păr, Nu mai spune!.) Supponiamo che Janet venga licenziata per il tuo errore: che faresti allora? |
a presupuneverbo transitivo o transitivo pronominale (verb tranzitiv: Verb a cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect, construindu-se cu ajutorul complementului direct: a deschide geamul (geamul fiind complementul direct). Pentru a verifica dacă un verb este sau nu tranzitiv, i se pune întrebarea pe cine?, ce?. Ce deschid? Ce citesc? Pe cine întreb?) La politica del governo sulla privatizzazione suppone che il settore privato sia più bravo a mandare avanti le cose rispetto a quello pubblico. |
a credeverbo transitivo o transitivo pronominale (verb tranzitiv: Verb a cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect, construindu-se cu ajutorul complementului direct: a deschide geamul (geamul fiind complementul direct). Pentru a verifica dacă un verb este sau nu tranzitiv, i se pune întrebarea pe cine?, ce?. Ce deschid? Ce citesc? Pe cine întreb?) Suppongo che ci siano cinquanta persone nella stanza. |
a presupuneverbo transitivo o transitivo pronominale (verb tranzitiv: Verb a cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect, construindu-se cu ajutorul complementului direct: a deschide geamul (geamul fiind complementul direct). Pentru a verifica dacă un verb este sau nu tranzitiv, i se pune întrebarea pe cine?, ce?. Ce deschid? Ce citesc? Pe cine întreb?) Sono in molti a presumere che una cravatta indichi una posizione di autorità. Mulți cred că dacă porți cravată ești o persoană cu autoritate. |
a presupuneverbo transitivo o transitivo pronominale (verb tranzitiv: Verb a cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect, construindu-se cu ajutorul complementului direct: a deschide geamul (geamul fiind complementul direct). Pentru a verifica dacă un verb este sau nu tranzitiv, i se pune întrebarea pe cine?, ce?. Ce deschid? Ce citesc? Pe cine întreb?) Dato che è seduta alla scrivania del mio assistente, presumo che lei sia la dipendente a termine che lo sostituisce mentre è in ferie? |
a presupuneverbo transitivo o transitivo pronominale (verb tranzitiv: Verb a cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect, construindu-se cu ajutorul complementului direct: a deschide geamul (geamul fiind complementul direct). Pentru a verifica dacă un verb este sau nu tranzitiv, i se pune întrebarea pe cine?, ce?. Ce deschid? Ce citesc? Pe cine întreb?) La tua teoria presuppone che il tempo sia esistito all'inizio dell'universo. |
a-și imagina
(: Verbele reflexive sunt însoțite de pronume reflexive care nu pot fi înlocuite cu pronume personale sau cu substantive în același caz: a se ruga, a se bucura, a se mira, a se gândi, a-și da seama . Pronumele reflexive care însoțesc verbul sunt mă/te/se/ne/vă/se.) Kyle si è immaginato che il suo nuovo lavoro non sarebbe stato molto duro e che avrebbe potuto fare tutto quello avrebbe voluto. |
a bănuiverbo transitivo o transitivo pronominale (verb tranzitiv: Verb a cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect, construindu-se cu ajutorul complementului direct: a deschide geamul (geamul fiind complementul direct). Pentru a verifica dacă un verb este sau nu tranzitiv, i se pune întrebarea pe cine?, ce?. Ce deschid? Ce citesc? Pe cine întreb?) L'investigatore suppose che l'assassino avesse nascosto l'arma nella foresta. |
a credeverbo transitivo o transitivo pronominale (verb tranzitiv: Verb a cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect, construindu-se cu ajutorul complementului direct: a deschide geamul (geamul fiind complementul direct). Pentru a verifica dacă un verb este sau nu tranzitiv, i se pune întrebarea pe cine?, ce?. Ce deschid? Ce citesc? Pe cine întreb?) Credo che non pioverà domani, ma non ne sono sicuro. Presupun că nu o să plouă mâine, dar nu sunt sigur. |
a suspecta
(verb tranzitiv: Verb a cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect, construindu-se cu ajutorul complementului direct: a deschide geamul (geamul fiind complementul direct). Pentru a verifica dacă un verb este sau nu tranzitiv, i se pune întrebarea pe cine?, ce?. Ce deschid? Ce citesc? Pe cine întreb?) L'idraulico dice che può fare tutto il lavoro in un'ora, ma sospetto che ci vorrà più tempo. |
a deduce
(verb tranzitiv: Verb a cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect, construindu-se cu ajutorul complementului direct: a deschide geamul (geamul fiind complementul direct). Pentru a verifica dacă un verb este sau nu tranzitiv, i se pune întrebarea pe cine?, ce?. Ce deschid? Ce citesc? Pe cine întreb?) Mi pare di capire che la situazione sia grave. Deduc că situația e gravă. |
a credeverbo transitivo o transitivo pronominale (verb tranzitiv: Verb a cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect, construindu-se cu ajutorul complementului direct: a deschide geamul (geamul fiind complementul direct). Pentru a verifica dacă un verb este sau nu tranzitiv, i se pune întrebarea pe cine?, ce?. Ce deschid? Ce citesc? Pe cine întreb?) Immagino che siano persone molto simpatiche. Cred că sunt niște oameni foarte drăguți. |
a vedea că
(verb tranzitiv: Verb a cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect, construindu-se cu ajutorul complementului direct: a deschide geamul (geamul fiind complementul direct). Pentru a verifica dacă un verb este sau nu tranzitiv, i se pune întrebarea pe cine?, ce?. Ce deschid? Ce citesc? Pe cine întreb?) Mi pare di capire che la odi. È vero? |
a bănuiverbo transitivo o transitivo pronominale (verb tranzitiv: Verb a cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect, construindu-se cu ajutorul complementului direct: a deschide geamul (geamul fiind complementul direct). Pentru a verifica dacă un verb este sau nu tranzitiv, i se pune întrebarea pe cine?, ce?. Ce deschid? Ce citesc? Pe cine întreb?) Immagino che farei meglio a tagliarmi presto i capelli. Să înțeleg că trebuie să mă tund curând. |
a bănui, a presupuneverbo transitivo o transitivo pronominale (verb tranzitiv: Verb a cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect, construindu-se cu ajutorul complementului direct: a deschide geamul (geamul fiind complementul direct). Pentru a verifica dacă un verb este sau nu tranzitiv, i se pune întrebarea pe cine?, ce?. Ce deschid? Ce citesc? Pe cine întreb?) Immagino che voglia andare al campeggio, ma non ne sono sicuro. |
a plănui să
(verb tranzitiv: Verb a cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect, construindu-se cu ajutorul complementului direct: a deschide geamul (geamul fiind complementul direct). Pentru a verifica dacă un verb este sau nu tranzitiv, i se pune întrebarea pe cine?, ce?. Ce deschid? Ce citesc? Pe cine întreb?) Sto pensando di fare un viaggio in Europa dopo aver finito l'università. |
Să învățăm Italiană
Așa că acum că știți mai multe despre semnificația lui supponente în Italiană, puteți afla cum să le utilizați prin exemplele selectate și cum să citiți-le. Și nu uitați să învățați cuvintele asociate pe care vi le sugerăm. Site-ul nostru web se actualizează constant cu cuvinte noi și exemple noi, astfel încât să puteți căuta semnificațiile altor cuvinte pe care nu le cunoașteți în Italiană.
Cuvinte înrudite cu supponente
Cuvintele actualizate pentru Italiană
Știi despre Italiană
Italiană (italiano) este o limbă romanică și este vorbită de aproximativ 70 de milioane de oameni, dintre care majoritatea trăiesc în Italia. Italiana folosește alfabetul latin. Literele J, K, W, X și Y nu există în alfabetul italian standard, dar încă apar în cuvintele împrumutate din italiană. Italiana este a doua cea mai vorbită în Uniunea Europeană, cu 67 de milioane de vorbitori (15% din populația UE) și este vorbită ca a doua limbă de 13,4 milioane de cetățeni ai UE (3%). Italiana este principala limbă de lucru a Sfântului Scaun, servind drept lingua franca în ierarhia romano-catolică. Un eveniment important care a contribuit la răspândirea limbii italiene a fost cucerirea și ocuparea Italiei de către Napoleon la începutul secolului al XIX-lea. Această cucerire a stimulat unificarea Italiei câteva decenii mai târziu și a împins limba limbii italiene. Italiana a devenit o limbă folosită nu numai între secretari, aristocrați și curțile italiene, ci și de către burghezie.